Mai acum cateva zile un concurs HaiPa mi-a amintit de unul din multele lucrusoare care mi-au fost dragi cand am fost mic iar pe masura ce am crescut le-am dat laoparte, uitand complet de ele. Este vorba de nelipsitul avion de hartie care zbura mandru dintr-o parte a alta a clasei sau care statea cuminte pe banca in timpul orelor, ferit de ochii profesorilor, suferind operatii estetice cu pixul in fel si chip si alte asa-numite imbunatatiri datorita carora, de multe ori, nici nu mai plutea in aer.
Mai mereu cand gaseam prin banca o coala de hartie o indoiam, o rasuceam, ma munceam din greu de-mi transpira fruntea pentru ca in cele din urma sa realizez o opera de arta – un avion care atunci cand dadeai cu el se ducea drept in fata fara sa faca bucle si intoarceri in aer sau alte prostii.. faceam avioane inteligente care mergeau direct la tinta fara sa se incurce in aparente ori sa se dea in spectacol 
De altfel, avionul de hartie era unul din cele doua jucarii de hartie pe care stiam si stiu sa le fac, in sensul ca stiu cum sa indoi hartia, a doua jucarioara fiind Pocnitoarea, dar pe care o faceam rar deoarece imi trebuia o foaie dubla de la mijlocul caietului, preferabil studentesc, si o astfel de foaie imi venea greu sa rup iar de gasit era cam scumpa la vedere.. apareau mai mult astfel de foi cand ne aduceau profesorii lucrarile corectate noua sau celor care aveau ore inaintea noastra.
Loading ...